răzZzZzZzb01 s-au recenzie la Matrix 4

Pacienții vindecați de C0v1d simt „mirosuri fantomă”, de regulă neplăcute. „Simțeam fum de țigară, dar nimeni nu fuma”

ati patit vreodata sa fiti dezamagiti de experienta voastra în legătură cu efectiv ceea ce experimentați?

La modul:

„Latitia, 41 de ani, simte mirosul unui amestec de „urină, usturoi și câine ud”.
Am râs citind știrea asta, dar era râs cu plâns..
https://bit.ly/3yh6Xmf

mai jos sunt doar niste ganduri.. in care.. incerc sa fac pe desteptul. ca de obicei..

îmi pl4ce să cred că eu creez experiențe. Atat in mediul digital dar nu numai. asta la nivel de ucenic pana la pioner. dar in mare parte.. experiențe Comerciale.. cu „C” MARE.

una dintre aceste experiente este acest text scris pentru tine, acest mic rant, care utilizează una dintre cele mai avansate tehnologii care exista de la inceputurile lumii. povestea, cuvintele, literele.. verbe, substantive, subiecte.. limbajul cu elementele lui..

I’m no expert, but, aceste experiențe stimuleaza senzorii cu care suntem echipați folosind diferite „tipuri de conținut/media” (idei, povești, cuvinte, imagini, video, pagini web 2.0, etc.).

este vorba despre experienta „Utilizatorului” cu un anumit stimulent (vizual, emotional, tactil, olfactiv, financiar.. putem spune aici si „social” „energetic” aka „vibe”, etc).. un trip report..

singurele industrii care isi catalogheaza clientii ca „Utilizatori” (In engleza „Users”) este industria drogurilor si industria I.T., industria Digitala. Information Tehnology. sau TI. Tehnologia Informatiilor.

dar totuși există și „Cititor” .. „Consumator”.. „Auditor” si „Etc.-itor”

Visul Colectiv (Călătoria)

Am visat din nou, ceva mai placut de data asta.

Eram undeva într-o companie asemănătoare cu transart. Aveam cutter-plotter, autocolante, imprimante, de toate. 

Lucram într-o o echipa, cu Florin B. ca lider. Aveam de făcut design și producție pentru niste bilete pentru un eveniment. Eram în urmă cu „proiectul” și mă tot stresam cum să le fac.

Discutasem ceva cu Florin si cred ca mai erau si alte persoane. Aveam mana libera la concept, materiale, etc. 

Am ajuns la un model cam așa:

Ma gândeam sa il fac din plexiglass transparent și autocolant. Nu mai țin minte exact de ce, dar eram foarte în urmă cu tot proiectul. Eram cu o seara înainte de eveniment si eu încă nu ma apucasem de treabă, dar, ca de obicei, nu îmi arătam stresul față de colegi.

(…)

Plecând de la vis, mă gândesc – dacă Subconștientul lucrează cu simboluri – pentru ce o fi acest simbol pe care nu mi-l amintesc prea clar, dar era ceva asemănător cu „biletul” de mai sus.

Bilet la un „eveniment”. Ce eveniment? Când va avea loc? Unde?

(…)

Intre timp e dimineață, eu scriu aici, pentru claritate, pentru ordine, pentru mine, deocamdată. Dar pe fundal rulează pe YouTube Astrix @ Ozora Festival 2019 (Full Set Movie) https://www.youtube.com/watch?v=123Z5KLLiO8

Astrix @ Ozora Festival 2019
Astrix @ Ozora Festival 2019
Astrix @ Ozora Festival 2019

Set-ul ma trimite cu gândul la Visul Colectiv.

Clip-ul îmi dă o stare de bine, îmi amintesc de Ozora și energiile pe care le simțeam acolo… era minunat. Am crezut că am descoperit o altă lume, și așa a fost. Oamenii de la Ozora si alte festivaluri simt asta. Simt colectivul, dansând se ating unul cu altul sărind pe muzica si împreună visează sa fie așa cat mai mult timp posibil. E o conexiune, prin prezență, prin muzica, prin mișcare, prin simțire.

Dar mă întristez gândindu-mă la p(L)andemie care ne-a adus, fizic, mental și sufletește la „distanțare”. Ne este frică de omul de lângă noi. Păstram 2m distanță și tragem cu coada ochiului la perimetru din jurul nostru cu masca-căluș care ne „protejează”. Recunosc, si eu îmi fac griji pentru mama. Dar se pare ca după mai bine de un an si jumătate din acest circ, nimeni de la noi din familie nu s-a îmbolnăvit.

Dacă acum vreo 13 ani mă uitam la băncile de la metroul din Londra și observam cum mobilierul urban devenea din ce in ce mai orientat către individ, nu spre colectiv. Locurile de pe băncile din stațiile de la metrou erau separate de niste „mânere” care aveau ca scop probabil confortul individului, dar în același timp, distanțau oamenii și de fapt nici nu erau prea comode.

Îmi imaginez băncile din viitor cu locuri ca și cabinele telefonice. Niște capsule.

Împreună dar separați.. Calătorind prin Cosmos cu o navă de la CFR, într-un vis colectiv la clasa a II-a.

Aveți bilet? Sau mergeți cu nașu’?

Matrix(1999)

gânduri despre p(L)andemie XXX

Despre teoria ca COVID19 a fost creat intr-un laborator puteti vedea mai multe in acest reportaj:

In legatura cu asta am multe ganduri, dar fac un rezumat, cat de scurt posibil:

A inceput un razboi. La nivel global. Între marile puteri.

Acest razboi NE DISTRAGE ATENTIA de la faptul ca de fapt NU TREBUIE SA FIM OBEDIENTI „conducatorilor” sau „politicienilor” + alti „Actori ai puterii”. Ei sunt doar niste pioni intr-un „razboi” in mare parte economic.

Însa războiul mai important este războiul nevăzut. Războiul interior. Războiul gândurilor.

Ne bombardeaza cu stiri si informatii care vin din perspectiva economica. E vorba de bani. Cine are banu face „știrea”/”BREAKING NEWS”. Cine are „banul” are reach-ul cel mai mare cand vine vorba de putere de decizie si mase. (Ma refer aici la MASS MEDIA si mai nou si la SOCIAL MEDIA.. Algoritmi, Cenzura, Musamalizare, etc)

Avem multe de invatat din aceasta experienta. Mama Natura, Planeta, ne spune cat mai sensibil posibil.. cat mai cu grija, si, fara sa faca damage considerabil in randul oamenilor. Dar noi, oamenii, suntem principalii vinovati in acest proces haotic de transformare.

Ce vreau sa spun de fapt?

Sa nu ne mai bazam pe o ierarhie verticala si nici pe una orizontala(ierahie a puterii, a organismului). Sa gasim echilibrul intre acesti doi vectori sociali, vectori ai puterii.

Dar deja ma depaseste problema si fac pe desteptul. Doar scriu ce imi trece prin cap, in fata laptopului, la 00:32.

Poate nu vaccinul e solutia.

Poate este „singura solutie” in locuri unde PLANDEMIA e accentuata, unde sunt focare, dar poate sunt locuri unde se poate rezolva fara vaccinare. Sa nu lasam banul sa dicteze aceste considerente. Sistemul este de aceasta data foarte totalitarian, ne vrea pe toti vaccinati. De ce? Pentru ca se fac bani din vaccinare.

Sa incercam sa ne orientam catre responsabilitate personala si a comunitati locale. Incepand de la familie. Apoi prieteni, vecini, vânzătoarea de la Supeco, oameni care trec pe la noi prin cartier zi de zi. Pietonii. Șoferii.

Poate ar fi bine sa NU mai asteptam ca „conducatorii” sa faca ceva, si sa ne luom viata/modul de trai/resursele, in propiile maini.

Zic sa ne orientam catre responsabilitate personala si comunitati locale, dar sa avem in vedere si planeta ca intreg.

Mai multe nuclee mici, unice, personale care sa lucreze cu si pentru oameni pe care chiar ii cunosc personal. Apoi aceste comunitati locale sa comunice intre ele. Scriu eu ce scriu aici, dar mai am mult de invatat. Spun doar ce gandesc, experimentez si simt acum.

Daca ne gandim la un organism uman. Avem o inima, un ficat, un pancreas, rinichi. Fiecare face treaba lui. Nu fac toate organele acelasi lucru. Tehnologia mai are mult sa ajunga la nivelul la care a ajuns natura. Sa privim societatea si indivizii ca pe un intreg. Un singur organism.

“Nature never hurries, yet everything is accomplished”

― Lau Tzu

Daca ne bazam doar pe orizontala, poate toate astea vor conduce la un neo-comunism. Se tot vorbeste despre asta. La faza aia ca, daca esti hater nu mai poti sa iti faci „treburile” in sistem. Se vorbeste despre acel „social credit system” si tot felu.

Daca ne bazam doar pe verticala, well.. look around. PIRAMIDA.

E „funny” cum natura ne arata global cum toate erau ok de la inceput. Exista o armonie. Abia cand am inceput noi(oamenii) sa ne credem superiori naturii si am inceput sa exploatam/consumam/tehnologizam/etc au inceput sa apara probleme.

Dar pe partea mai buna a monedei este ca nu doar am exploatat, cred eu, dar am si invatat. A fost un proces necesar pentru maturizarea umanitatii ca intreg.

Asa ca hai sa aplicam ce am invatat. Sa fim mai responsabili, mai sustenabili, mai respectuosi, mai.. frumosi?.

Poate „global” si „local” trebuie sa coexiste.

Despre cat de repede o sa invatam ce avem de invatat depinde de fiecare dintre noi si de noi toti ca un organism.

Spuneam mai sus ca Mama Natura ne spune asta intr-un mod cat mai bland fara damage in randul oamenilor. Eu cred ca daca nu ne activam, daca nu ne responsabilizam, se va ajunge tot la comunitati locale, si la oamenii apropiati, dar printr-o alta cale.. cum sa ii spun? Fortata e prea puternic. Cu dragoste DURĂ. Adică cu damage considerabil in randul oamenilor.

Am sa îi spun:

NATURALĂ.

În prezent nu știm sa funcționăm nici ca celule individuale(oamneni, țări) si nici ca totalul pe care il formăm global.

Mai avem multe rotatii pana vom ajunge la coerenta, armonie si tot ce ne mai dorim – atat orizontal cat si vertical – adica la un +(un centru al intalnirii dintre cele doua) sau poate chiar o cruce, dar nu vreau sa par religios, pentru ca nu sunt.

Mind Over Matter: The Seal of Alchemy (Teal Swan)

I got this tatoo when I was in my very early 20’s.

It is The Seal of Alchemy.

Back in the day when Alchemists were doing their thing, they were being prosecuted. They hid all of their principles and theories, and everything in symbols.

Because they knew if these symbols got in the hands of other people, they wouldn’t have any idea how to interpret them.

So this represents the void:

Activated by thought:

And purified by Universal Energy:

Equals Manifestation:

This is Quintessence (Hermetic Seal of Light).

The Hidden Statement is: that which is everything-ness, manifested in the world from nothing-ness, potential energy.

And the hidden message in that is: Mind creates reality.

*(here I would add my understanding, that is not Mind creates reality but, Minds create reality. So not just one mind, all minds togheter create the „physical world”)

Which doesn’t sound like much to us now today, but back then it was a huge deal, and it was something that the Alchemists didn’t want anybody to know, because obviously, if people with the wrong intention knew that, they’d get themselves into deep, deep trouble.

You can see more about Teal Swan here: https://tealswan.com

NOU!! NOU!! NOU!!

Duma asta din advertising..

„NOU!!”

Întrebare:
– Ce e nou?

Răspuns:
– O pastă de dinți!

Î: Ce mai e nou?
R: Încă un detergent..

Ok. Dar ce păstrăm?
Un vin?
O pâine?

Lasă..
Ce mai e nou?

Cu toate că de ani de zile, industria de advertising, Mass-Media și alții cu bugete gigantice aduc pentru a n’șpeimia oară câte ceva „NOU!!”, noi, suntem cam amnezici, și punem botul de fiecare dată.

Probabil duma asta cu „NOU!!” se trage de la Mama Natură. De aia prinde așa bine. Trezește „exploratorul” din noi.

– Hop! Am găsit ceva nou!

Când te plimbi pe coclauri, apare mereu ceva „NOU!!”

Găsești o floare, un copac, o urmă în noroi. Un gândac, doi. O broască, o balegă. O furnică, fuck it, un mușuroi de furnici.

Pădurea!

cel mai puternic instrument de auto-hipnoză este..

vorbeam ieri despre NLP, una dintre formele cele mai avansate forme de hipnoză este auto-hipnoza

Hipnoza este depășirea sau evitarea factorului critic al minții conștiente și stabilirea unei gândiri selective acceptabile. O altă definiție a hipnozei este următoarea: «Hipnoza este o stare modificată a conștiinței, tehnicile care permit crearea acestei stări, precum și practicile utilizate în timpul acestei stări.»”

actori precum David Icke vorbesc despre televizor ca fiind cea mai puternică „armă” a elitelor pentru a transforma oamenii în turme obediente, dar aceste idei sunt deja „fumate”

în realitate, în ziua de azi, noi informăm „televizorul” despre aproape tot ce se poate știi despre noi

„televizorul” este azi un telefon, un ceas, o tableta, un laptop sau un PC

„TV”-ul azi stie tot

știe unde am fost azi noapte, știe cu cine ne-am întâlnit, la ce oră și despre ce am vorbit

dacă în trecut „business”-ul agentiilor mass media erau sondajele si studiile de piata pentru a afla ce este în mintea clienților, astăzi actori puternici de pe piață pot să vadă exact ce a facut un „user” sau un „utilizator” pe Real Estate-ul lor, fie el fizic, sau online

aceste este un „website heatmap” zonele cu culoare mai calda sunt zone unde atentia utilizatorului a fost mai prezenta, adica pe unde a umblat cursorul si a „click”-uit

pot masura si observa temperatura(a clientului într-un mall, fizic), dar pot observa si masura „temperatura” de pe harta navigării lui într-un magazin online

nu știu ce fel de oameni sunteți voi, din păcate eu tind spre narcisism și alte patologii (autodiagnostic)

la mine însumi am observat cum aveam un anumit set de idei, subiecte si teme de discuții în funcție de oamenii cu care mă anturam

sunt genul de persoană care la ora 13:00 umblă și bea cu boschetarii iar la 2 ore după sunt la V.I.P. party cu spuma „consătenilor”, ca să o citez pe o nouă și dragă poluată

ce vreau să spun este că am prieteni foarte săraci, dar am amici care aruncă cu bani în toate direcțiile ca să obțină ce vor

treaba asta mi-a lărgit orizontul, am atenție micro dar si macro, pot sa vad detalii dar si panorame

pot observa astfel foarte bine tot ce se petrece (cam asta face și „algoritmul”)

revenind la subiectul articolului, cel mai puternic instrument de autohipnoză contemporan este device-ul, fie el ceas, smartphone, tableta, laptop sau PC

tehnologia este o sabie cu două tăișuri

„trăim în era digitală, singuri ne băgăm în transă.. ți-o faci tu singur, cu mâna ta, la propriu, cu cele zece digite pe care le controlează cele două mâini ale tale”

unknown

Cele mai importante cuvinte pe care le vei auzi în toată viața asta sunt..

Nu știu exact despre ce vreau să scriu. Am o idee, dar încă nu e conturată. Schițez pe parcurs.

Mă învârt în jurul ideii de a avea răbdare cu mine însumi..

Trăim în era NLP-ului. Dacă nu îl folosim noi, îl folosesc alții pe noi.

Cu toate că NLP-ul „este o pseudo-știință”, este folosit in mass-media, în politică, în publicitate, în vânzări, dezvolare personală, psihoterapie, psihologie, peste tot.

Ne sunt dictate modele, emoții, iubirea-frica, binele-răul, frumosul-urâtul și multe altele.

Suntem hipnotizați. În masă.

Ce este NLP-ul?
Programarea neuro-lingvistică (acronim în română: PNL, acronim internațional: NLP, după denumirea din engleză: Neuro-linguistic programming) este un ansamblu pseudoștiințific de cunoștințe și practici din domeniul psihologiei, creat de Richard Bandler și John Grinder în California, Statele Unite, în anii 1970. Creatorii săi pretind o conexiune dintre procesele neurologice (neuro-), limbă (lingvistic) și modele de comportament învățate prin experiență (programare), și că acestea pot fi modificate pentru a atinge țeluri specifice în viață.

Citez un important actor pe scena NLP-ului, Marisa Peer:

„Cuvintele pe care le auzi te formează / te definesc, dar cele mai importante cuvinte pe care le vei auzi în viața asta sunt cuvintele pe care ți le spui ție însuți”

Marisa Peer

originalul în limba engleză:

“The words you hear shape you, but the most important words you hear in your entire life are the words you say to yourself.”

Marisa Peer

Vara lui 2009 (scris in perioada 2009-2010)

Londra, Acton, e vara, iulie-august, e cald, sunt cu capu in nori toata ziua.

Ma trezesc, mie foame, mai e pan’ la doispe-unu, deschid calculatoru, o frec aiurea pe net cateva ore, se face 12, ies din casa, merg voios spre Damian Centre culegand chistoace, poate am noroc si gasesc si vreo doua cu iarba, am cu mine un marcăr cu vopsea si mazgalesc pe unde apuc „lifecanon.com”, acolo o sa fie siteul meu, tre sa stie lumea. Ajung la centru, mananc ceva si plec. Inca nam gasit iarba, pornesc din nou in cautare, gasesc vreo doua trei, fericit ma intorc acasa sa le rulez. Ajung acasa, rulez, ma sparg si pictez.

Intru pe mess, dau un mass, iar am pus ceva pe blog. Raspunde un prieten, vorbim despre albumu nou a lu’ Raku, trip buddhist, dintruna-nalta imi zice despre o carte, un audiobook tare, imi da torrentu, pun la tras, „The power of now – Eckhart Tolle”

You are here to eneable the divine purpuse of the universe to unfold – that is how important you are…

Ascult o parte din carte, eu nu sunt mintea mea, ce tare, inseamna ca depresivu care ma tot streseaza pe mine din cand in cand nu sunt eu, e doar mintea mea.

Ies iar din casa, nu mai am iarba, tre sa caut, cu gandu la albumu lu raku, trec prin fata unei cladiri, vad steagu romaniei… ce o fi aici ? Intru, ma intampina un domn foarte amabil, aflu ca e un centru buddhist… ce tare e universu!

Ma intorc acasa, am iarba, rulez, ma sparg si ascult in continuare despre puterea prezentului. Interpretez eu cumva si incet incet in cap mi se formeaza o idee… daca pe pamantu’ asta exista de fapt un singur om si toti oamenii sunt de fapt gandurile acelui om?

Sinele colectiv, sau, despre horă (Partea I)

La fel cum alte specii se adaptează, oamenii funcționează la fel.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că noi, oamenii, facem „level up” prin mai multe moduri.

Evoluăm din experiența personală, individuală. Tot spre un level up mergem cu ajutorul familiei dar, atenție, și din a celor din care comunitate facem parte. Grupul de sprijin, comunitatea. Poate fi chiar cartierul, orasul, țara, continentul și planeta din care facem parte sau prietenii cu care comunicam cel mai des pe Facebook.

Învățăm în mod direct și indirect de la cei din jurul nostru. Dar în acest articol vreau sa pun accent pe modul mai indirect, modul care modelează părți mai indirect accesibile ale conștiinței umane. Ceva din zona „fumat pasiv”.

Ce vreau să spun în acest articol cu asta?

Suntem responsabil în legătură cu ceea ce consumam atât pentru noi, cât și pentru colectiv. În special în mediul digital.

Mă gandesc acum la igiena psihică. Nu știu foarte multe despre asta, dar făcând o corelație cu ideea de igienă la modul mai general, dacă am fi cu toții la o petrecere, și eu aș decide să borăsc pe ringul de dans, nu cred ca ar fi prea placut pentru restul lumii..

Ce consumăm? Cum? Cand? De ce? Cu cine? Cum ne afectează?

Eu doar intuiesc anumite lucruri, dar am zis sa scriu. Cum simt acum. Ce cred acum.

Dacă ne uităm la alte persoane din jurul nostru. Fie ele chiar persoane din regnul animal. Putem observa ca, in functie de mediul înconjurator, anumite specii s-au dezvoltat spre o anumită direcție.

Exista specii prădătoare, specii mai pacifiste, specii pasive, specii active, etc.

Toate s-au adaptat de-a lungul timpului și și-au modificat corpul fizic si psihic, mentalul și sufletul, spiritul – cum vreti sa îi spuneți – toate s-au adaptat dea lungul timpului si au supraviețuit (aici nu ma refer doar la supraviețuirea fizică).

Putem spune că persoanele umane, persoanele animale sau terestre… noi, toți, ăștia care împărțim pământul, învățăm, ne adaptăm, de la o generație la alta despre ceea ce e bun pentru sine si ceea ce ne este dăunator.

Astfel, de la o generație la alta, individul din comunitate evoluează și își modifică sinele(fizicul, psihicul..) în funcție de acest feedback colectiv de la cei din jurul lui.

Eu cu ce ajut/contaminez comunitatea/comunitățile din care fac parte?

Tipa de la benzinărie

asta e pentru cei ca mine, care se gândesc prima dată la titlu, apoi scriu povestea

a, nu, invers!? sau.. ?

era vreo 1:45, acum e 2:00

nu mai am țigări, trebuie să merg până la benzinărie

ies din casă, cobor scările, pe la jumătatea drumului văd în față undeva, la câțiva pași distanță, un grup de oameni.

mi-e frică puțin, doar ceva mai devreme povesteam cu un amic despre cartierul ăsta, nord

aici, „la nord” – pe vremea cand îmi trăiam „copilăria” – pe strada principală și nu numai, apăreau înaintea ta grupulețe de dubioși:

ei(grupul de dubioși):
– bă fraiere, câți bani ai la tine? da-i încoa!

și uite așa, nu mai aveai bani de.. caramele?!..

revenind în 2021.. merg, spre benzinărie, m-am apropiat de grupul de oameni, nu erau chiar dubioși, erau 2 puștani și 2 puștoaice, trec de ei liniștit, cu gândul că puștoaicele arătau mult prea provocătoare pentru vârsta lor, puștanii, încercau, de fapt, să le convingă pe puștoaice să intre la o petrecere cu ei (petrecerea era chiar la clădirea de lângă, acolo, undeva la etaj)..

merg mai departe

ajung la benzinărie

mă duc spre frigider, iau 2 beri de acolo

mă îndrept spre casa de marcat..

mă uit către „vânzătoare”

(all of a sudden, in my head, a loud voice: – e tipa aia!)

ea:

– bună dimineața!

eu:

– cât e ceasul? e dimineață?

ea:

e vreo două făr-un sfert, e dimineață pentru mine!

eu zâmbesc:

– și un pall mall albastru lung te rog

dup-aia îmi caut drumul grăbit spre ieșire..

sunt din nou, în drum spre casă.. dar, mă tot gândesc:

– ce-aș fi putut să îi spun?

după un lung monolog interior, am găsit replica perfectă!

așa că trebuie să mă întorc, I’ve got it!

merg fericit, din nou, spre benzinărie

ajung, intru, odata ce s-au deschis ușile activate de senzor.. odată cu mine dar de pe altă ușă, din direcția opusă, de la baie, iese un tip macho like, făcut bine

ajungem în aceași timp la, „vânzătoare”

îmi face semn: tu primul

eu, îi fac semn la rândul meu: hai coaie, că eu am venit aici sa fac o declarație, am nevoie de intimitate, cumpără ce ai de cumpărat si ștergeo (nu am spus toate astea cu voce tare, dar am gândit-o)

tipul insistă gesticulând cu mâinile

eu, către „vânzătoare”:

– o brichetă te rog

ea:

3 lei 50

..plec cu coada între picioare, îmi inghit replica și renunț, pentru moment

eh, din nou, în drum spre casă

am țigări, am bricheta

aprind una.. merg o vreme.. monologul interior continuă:

– bă da chiar așa de „pussy” sunt să nu pot face ce mi-am propus?

mă ambiționez.. a 3-a oară, din nou, în drum spre benzinărie

ajung, hărmalaie mare, lots of people în jurul unei mașini, au capota deschisă

intru în benzinărie, ajung la „ghișeu”, mă uit ca prostu pe acolo, mi se opresc ochii la raftul cu gumă..

ea:

– dacă vreți gumiță, luați de acolo vă rog

eu:

– un orbit cu pepene roșu vreau

îl iau, il bag prin „gaura” de la ghișeul omniprezent nowadays la magazine – ce să faci, virusu’ – mă uit în ochii ei ezitant.. era deja evident, mă întorceam a 3-a oară!

eu:

– știi de ce m-am intors?

ea:

..?

eu:

– arați foarte bine dimineața 😉

___________________________

imaginea este doar cu titlu de prezentare. multumesc lui: Amos Bar-Zeev on Unsplash